În satele izolate până și casele strigă după ajutor!

În satele izolate până și casele strigă după ajutor. Aproape prăbușite de povara anilor, aceste case adăpostesc încă bătrâni singuri, bolnavi, captivi ai săraciei. Voluntarii Crucii Roșii sau „îngerii în haine roșii”, așa cum îi numesc beneficiarii de fiecare dată când le deschid ușa, sunt întâmpinați cu multe lacrimi. Lacrimi de bucurie, lacrimi de neputință, lacrimi de deznădejde.

„Singurătatea este mai grea decât orice suferință!” este fraza pe care voluntarii o aud în fiecare casă. Nu se plâng de boală, de foame, de lipsa căldurii în timpul iernii, ci de lipsa unui suflet de om. Voluntarii ascultă povestea lor de viață, îi îmbrățișează cu multă căldură și pleacă apoi spre alte suflete însingurate.

Acești bătrâni cu chipurile brăzdate de ani sunt precum casele în care locuiesc: izolați, năruiți și totuși “în picioare”.

Multumim voluntarilor Crucii Roșii Române pentru că ne ajută să fim alături de cei aflați în suferință.

Crucea Rosie Romana www.crucearosie.ro